•→ Acvaria .ro-Stelele sa-ti lumineze calea! - Astrologia in Babilon

Astrologia in Babilon

Astrologia babiloniana a fost primul sistem astrologic organizat, aparind in mileniul al doilea i.e.n. Exista unele speculatii conform carora astrologia, sub o forma sau alta, a aparut in perioada sumeriana, adica in mileniul al treilea i.e.n., dar nici o dovada scrisa din acea perioada nu exista pentru sustinerea acestei ipoteze.

 

Pina in secolul al XVI-lea i.e.n. inceputurile astrologiei bazate pe profetii si prevestiri s-au materializat in scrierile timpului, cea mai importanta sursa fiind Enuma Anu Enlil, care se compunea din 70 de table in care erau mentionate 700 de evenimente importante pentru comunitate (foamete, razboi, chestiuni politice etc.) si configuratia astrelor la momntul can dele s-au petrecut. De asemenea, textele din aceasta perioada contin si referiri la traditia orala, despre care in prezent nu putem decit sa speculam.

 

acvaria_babilon_mic

 

In acea perioada astrologia era exclusiv aplicata la evenimentele sociale; inainte de secolul VII i.e.n. cunostintele astrologice erau foarte rudimentare. Din cauza ca nu se puteau prezice evolutiile astrale pe termen lung, interpretarile se faceau adesea chiar in timpul producerii evenimentelor, sau cu foarte putin timp inainte. Dar prin secolul IV i.e.n. aparatul matematic era deja destul de avansat pentru a putea permite astrologilor calcularea pozitiilor planetelor cu un avans rezonabil. In aceasta perioada au aparut foarte multe efemeride (tabele cu pozitile pe care un corp ceresc le va avea de-a lungul timpului).

 

Teoria guvernarii divine

La fel cum metoda sacrificiala de divinatie se baza pe o teorie bine definita - adica pe ideea ca sufletul rezida in ficatul animalului si ca zeitatea, acceptind sacrificiul, se identifica cu animalul, ficatul acestuia reflectand intocmai vointa zeului - si astrologia are uneori la baza o teorie a guvernarii divine a lumii.

 

Pe baza asocierii de natura mitologica a vietii, destinului si fericirii omului cu fenomenele care se intimpla pe cer si a faptului ca fertilitatea pamintului este dependenta de soarele care straluceste pe cer si de ploi dar si de furtuni si inundatii venind tot din ceruri (foarte dese pe valea Eufratului) s-a tras concluzia ca zeii isi au sediul in cer, atit cei buni cit si cei rai.

 

In faza nomada a dezvoltarii culturii si societatilor umane, care precede faza agricola, cultul Lunii este chiar mai raspindit decit cel al Soarelui. Cu timpul, pe baza acestor doua, preotii au dezvoltat o teorie a unui acord fin si complet intre fenomenele observabile pe bolta cereasca si evenimentele de pe Pamint.

 

Planete si zei

Dintre planetele sistemului solar erau cunoscute 5: Jupiter, Venus, Saturn, Mercur si Marte (in ordinea mentionarii lor in textele cuneiforme - mai tirziu Mercur va fi trecut inaintea lui Saturn). Aceste 5 planete au fost identificate cu zeii panteonului babilonian dupa cum urmeaza:

 

  • Jupiter - Marduk
  • Venus - Ishtar
  • Saturn - Ninurta (Ninib)
  • Mercur - Nabu (Nebo)
  • Marte - Nergal

 

Miscarile Soarelui, Lunii si ale celor 5 planete erau privite ca reprezentind activitatile celor 5 zei care, laolalta cu zeul-luna Sin si cu zeul-soare Shamash, pregateau ceea ce avea sa se intimple oamenilor. In consecinta, daca se puteau citi si interpreta cu acuratete aceste miscari, se puteau prevedea evenimentele pe care zeii le intentionau.

 

Acvaria Tarot 16 Turnulacvaria tarot 16 Turnul

 

Insemnarile minutioase ale invatatilor babilonieni despre observatiile pe care le faceau pe bolta cereasca le-au permis acestora sa dezvolte teorii despre planete, cu ajutorul carora sa poata prevedea miscarile lor. Una dintre acestea a fost „reconstruita" de istoricii zilelor noastre; cu ea se puteau calcul cu succes fazele Lunii si ale planetelor.

 

Babilonienii au fost primii care au numit zilele saptaminii dupa Soare, Luna si restul planetelor. Acasta schema de numire este inca folosita (mai mult sau mai putin) in multe limbi, inclusiv engleza si romana:

 

  • Duminica - ziua Soarelui
  • Luni - ziua Lunii
  • Marti - ziua lui Marte
  • Miercuri - ziua lui Mercur
  • Joi - ziua lui Jupiter
  • Vineri - ziua lui Venus
  • Simbata - ziua lui Saturn

 

Casele ceresti

 

Tot babilonienii au fost primii care au organizat cele 12 case ale horoscopului. Acestea erau numerotate de la Est in jos sub orizont si reprezentau domenii ale vietii, dupa cum urmeaza:

 

  1. Viata
  2. Saracie-bogatie
  3. Frati
  4. Parinti
  5. Copii
  6. Boala-sanatate
  7. Sot-sotie
  8. Moarte
  9. Religie
  10. Demnitati
  11. Prietenie
  12. Dusmani

 

Aceste asocieri raman la baza intelegerii moderne a caselor horoscopului.

 

Sistemul de interpretare

 

Preotii babilonieni au perfectat un sistem de interpretare a evenimentelor ceresti care se baza pe Soare, Luna si pe cele 5 planete si a fost extins si la stelele cele mai stralucitoare si mai usor de identificat. Interpretarile in sine aveau la baza 2 principii:

- evenimentele care in trecut au coincis cu anumite configuratii astrale observate (asocierea se baza pe memorie sau pe texte scrise)

- asocieri de idei, de multe ori simple jocuri de cuvinte, care puteau face o legatura intre diverse evenimente si astre

 

Astfel, daca, de exemplu cu o anumita ocazie rasaritul Lunii pline pe un cer innourat a fost urmat de o victorie militara sau de ploi abundente, semnul avea sa fie privit si in viitor ca unul de bun augur, si asocierea era notata sau retinuta. Totodata, sensul sau putea fi extins si pentru altfel de evenimente.

 

Pe de alta parte, aparitia Lunii pline mai devreme decit era prevazuta constituia un semn rau, prevestind fie infringere, fie molima printre vite sau recolta saraca. Nu neaparat pentru ca aceste evenimente s-ar fi intimplat cindva dupa o Luna plina prematura, ci pur si simplu pentru ca semnul era unul de rau augur.

 

Astfel o enorma cantitate de interpretari de toate felurile s-a adunat de-a lungul timpului. Dar nu toate mai sint inca utilizate in astrologia moderna.

 

Limitele sistemului astrologic babilonian

Astrologia, in formele ei incipiente, era marcata de 3 neajunsuri principale: centrarea pe comunitate, cunostinte astronomice limitate si neimplicarea constelatiilor.

 

  1. Centrarea pe comunitate. Toate previziunile si asocierile facute in astrologia babiloniana aveau ca scop deslusirea destinului unui grup, fie el armata, sau societatea in ansamblu. Cultele din Babilonia si Asiria se bazau pe bunastarea sociala si a regelui (acesta intrupa destinul colectiv al supusilor si de bunastarea sa depindea totul). Individul de rind era total lasat de-o parte. Are sa treaca multa vreme pina cand astrologia Evului Mediu si cea moderna vor fi aproape exclusiv dedicate persoanei, prin horoscopul individual, si nu unor multimi anonime.
  2. Cunostintele de astronomie. Acestea, in esenta de natura empirica, erau adesea eronate si incomplete. Teoria eclipticei care reprezinta miscarea Soarelui pe parcursul anului, impartita in 12 constelatii a cite 30 de grade este de origine babiloniana si acum s-a dovedit a fi exacta; dar se pare ca nu a fost definitivata decit tirziu, dupa caderea imperiului Babilonian din 539 i.e.n. De asemenea, exista si alte realizari ale astronomilor babilonieni, cum ar fi sistemele lor de calculare a pozitiilor Lunii care s-au dovedit a proveni de mult mai tirziu decit s-a crezut initial. Epoca de aur a astronomiei babiloniene nu este in trecutul indepartat, asa cum s-a crezut pina de curind, ci in perioada seleucida, adica dupa ce grecii au ajuns in Valea Eufratului. Din diverse exprimari folosite in textele de astrologie s-ar parea ca cel putin calcularea eclipselor de Soare si de Luna apartine perioadei indepartate, dar si in acest domeniu lucrarea principala nu a fost scrisa decat dupa 400 i.e.n. Defectele astronomiei timpurii pot fi observate prin faptul ca in secolul 6 i.e.n. babilonienii inca aveau o eroare de aproximativ o luna la calculele pentru determinarea datei de incepere a unui anumit an. La modul general, faptul ca existau legi care guvernau miscarile corpurilor ceresti a fost recunoscut, iar acest lucru trebuie sa fi avut o mare importanta pentru punerea la punct a unor metode de divinatie care se intrevedeau a fi cu mult mai exacte decit examinarea ficatului unui animal sacrificat. Totusi, importanta exagerata acordata variatiilor minore, privita ca fiind deviatii de la ceea ce era considerat „normal", a impiedicat pentru un lung timp studiile serioase de astronomie, abordari care ar fi depasit necesitatile pur practice ale preotilor in calitatea lor de „inspectori" ai cerurilor.
  3. Constelatiile. Exista putine dovezi care sa sustina ideea ca semnele zodiacale, asa cum le cunoastem si le folosim in prezent, ar fi fost utilizate in astrologia babiloniana de dinainte de 700 i.e.n. Totusi, probabil ca inca de pe vremea lui Hamurabi (circa 2000 i.e.n.) astrologii babilonieni aveau o oarecare notiune similara, prin observarea unor grupuri de stele care pareau a contura personaje mitologice sau religioase. Cea mai timpurie dovada irefutabila a utilizarii constelatiilor apare in diferite liste ale stelelor datind din perioada babiloniana timpurie.

 

Asurbanipal

 

Asurbanipal a domnit in Asiria in secolul VII i.e.n., intre 668 si 625 i.e.n. A devenit faimos pentru alcatuirea unei „biblioteci" de tablite cu scrieri cuneiforme la Ninive, asupra unor subiecte ca astrologia, istoria, mitologia, stiinta. Unii dintre astrologii sai, ca Rammanu-sumausar sau Nabu-musisi erau atit de preocupati de decelarea semnelor in stele, incit un sistem prin care se faceau rapoarte periodice catre rege a fost pus la punct. In felul acesta Asurbanipal primea periodic mesageri cu informatii despre tot ce se intimpla in ceruri si pe pamint, pe cuprinsul regatului sau si interpretari facute de astrologi ale evenimentelor. El folosea apoi aceste informatii ca arme politice si pentru guvernarea de zi cu zi a statului. Dupa moartea sa, biblioteca de la Ninive a fost distrusa de Caldei si Mezi.